Sentimentul de vinovatie

Sentimentul de vinovatie

In practica de psiholog clinician ma lovesc adeseori de… sentimentul de vinovatie.

Si am mai observat ca sentimentul de vinovatie are doua componente: prima legata de faptul ca orice se petrece rau sau nu poate fi controlat in mediul acelei persoane are ca si cauza vinovatia proprie iar cea de-a doua componenta este legata de iesirea din disonanta cognitiva creata de sentimentul de vinovatie.

Cum procedam de obicei atunci cand ne confruntam cu sentimentul de vinovatie… ?

Simplu… In prima faza incepem sa “alergam”, sa ne agitam, sperand ca daca vom face destul efort la un moment dat acea situtie se va indrepta… va deveni una favorabila.

De cele mai multe ori, neantamplandu-se nimic in urma acestei actiuni – si nu din alt motiv decat ca nu noi suntem responsabili sau putem influenta acel eveniment – ne indreaptam adeseori spre reactii de “stupor”- ramanem nemiscati, fara cuvinte sperand ca daca nu vom face nimic raul va trece… va disparea ca intr-un vis urat… ca sentimentul de vinovatie va disparea in neant.

Doar si de aceasta data ne inselam adesori caci fie ca alegem agitatia sau reactia de incremenire nimic nu se va schimba, deoarece schimbarea nu depinde de noi.

Traim sentimentul de vinovatie pentru lucruri sau actiuni care nu depind de noi… care nu pot fi influentate de noi… pentru ca pur si simplu nu este vina noastra.

Si asta imi aduce aminte de urmatoare poveste despre un pui de cerb aflat la prima lui confruntare cu sentimentul de vinovatie:

Povestea puiului de cerb

Se spune ca intr-o padure minunata odata cu venirea primaverii s-a nascut un pui de cerb.

Alerga prin padure curios si fericit, minunandu-se de verdele crud al padurii si de mirosurile minunate care-l imbatau de fericire.

Pe masura trecerii timpului, primavara se transforma in vara si micutul cerb observa cu uimire cum totul crestea odata cu el: iarba, florile si copacii. Alerga fericit prin padure crescand tot mai mare si mai puternic.

Incetul cu incetul vara se transforma in toamna iar frunzele copacilor prinsera o culoare ruginie, iarba si florile incepura sa se ofileasca aducand parca o adiere de tristete in sufletul tanarului cerb. Cerul era adesea innourat lasand tot mai rar soarele sa apara si ploaia rece de toamna facu sa incolteasca in mintea cerbului gandul ca a facut ceva rau si din aceasta cauza vremea s-a schimbat.

Incepu sa alerge pana la epuizare prin padure sperand ca astfel va readuce vreme frumoasa inapoi.

Pe masura ce vremea rece punea stapanire pe padure se simtea tot mai obosit si deveni trist, ganditor si insingurat.

“Cu siguranta am facut ceva rau sau poate nu m-am straduit indeajuns ca sa pot pastra vremea frumoasa” isi spuse cerbul cand epuizat se prabusi sub un copac.

Statea ascuns sub copac, nemiscat, sperand ca poate daca nu va mai face nici o miscare si nu va mai scoate nici un sunet vremea buna se va reantoarce.

Privea cu tristete crengile goale ale acestuia si cand o pala de vant desprinse ultima frunza gandi: “Tot ce ating se vestejeste si moare… Oare cu ce am gresit?”

Odata cu venirea iernii si a primei ninsori simtea cum frigul ii cuprinde inima si se gandi ca frigul si pustiul intr-o buna zi il vor cuprinde si pe el asa cum a cuprins padurea.

In timp ce statea acolo zgribulit, tacut, trist si nefericit se apropie de el un soricel batran si intelept.

- Vai cerbuletule, ce ai patit? Tare mai tremuri si pari atat de trist si insigurat.

Cerbuletul privind in jur speriat spuse cu voce tremuranda:
- Liniste! Nu mai scoate nici un cuvant. Am fost rau si din cauza mea a venit frigul. Eu cred ca daca voi sta indeajuns aici nemiscat si fara sa scot nici un sunet vremea frumoasa va reveni.

O vreme soricelul ramase fara cuvinte intrebandu-se cum de a ajuns cerbuletul sa se creada vinovat de venirea iernii si i se paru important sa-l ajute sa inteleaga cum stau lucruriele asa ca ii spuse:
- Dar nu esti tu vinovat ca a venit frigul! Asa este in firea lucrurilor… dupa dupa primavara vine vara apoi toamna si iarna.
Primavara este anotimpul cand toate revin la viata, inmuguresc si infloresc, apoi urmeaza anotimpul numit vara cand este cald si apoi toamna cand frunzele devin ruginii si cad iar apoi urmeaza iarna care aduce frigul si zapada.
Dar vestea buna este ca de fiecare data, chiar daca uneori iarna dureaza mai mult sau mai putin, intotdeauna urmeaza din nou primavara cand intreaga natura se retrezeste la viata si in fiecare an anotimpurile vin si trec mereu in aceeasi ordine fara ca tu sa fii vinovat de acest lucru.
Tot ce ai de facut este sa tii minte ca intotdeauna dupa iarna va reveni primavara si ca atunci cand simti ca iti este greu sa crezi acest lucru poti sa-ti gasesti inlauntrul tau puterea de a intelege acest adevar.

- De ce nu pot sa vad ca vine primavara chiar acum, caci tare rea este iarna si simt ca frigul ei ma cuprinde si in interior? intreba cerbuletul.

- Ai vazut ca uneori norii ascund soarele si asta te face sa crezi ca nu il vei mai vedea niciodata ca mai apoi vantul sa ii imprastie si vei redescoperi ca soarele este tot acolo sus pe cer. Tot asa ceea ce este nevoie sa faci este a-ti gasesi propria caldura din interiorul tau astfel incat sa te simti incalzit chiar si atunci cand in exteriorul tau este frig spuse soricelul luand-si ramas bun de la mai tanarul sau prieten.

Cerbuletul, dupa plecarea noului sau prieten se ridica si plimbandu-se prin padure simtea ca acum parca zilele de iarna treceau mult mai usor si ca frigul nu il mai deranja atat de tare.
Incetul cu incetul primavara e revenit si cerbuletul simtea cum speranta si fericirea reapareau inlauntrul sau si de atunci incepu sa vorbeasca tuturor puilor de animale din padure despre anotimpuri si de caldura interioara care te face sa treci mai usor peste frigul iernii.

Psiholog Tony Rafaila

Echipa de psihologi ai Platformei de Psihoterapie Online “Echilibrul Tau” va provoaca la o dezbatere cu tema: sentimentul de vinovatie!

sentimentul de vinovatie by Adela Chitu

sentimentul de vinovatie by Adela Chitu

One Response
  • Nov 7, 2013

    Foarte adevarata povestea! Se potriveste atat de bine cu multe dintre momentele noastre din viata de zi cu zi!

    Ivona Nov 7, 2013
    Reply

Leave a Reply