bucria de a imparti

Luna decembrie e o luna magica. Peste tot rasuna cantece vesele si miroase a vin fiert si scortisoara.

Astazi la cele -14 grade stateam si priveam chipurile celor care treceau prin fata copiilor adunati sa cante in piata centrala. Pentru foarte multi chiar daca nu recunosc apropierea sarbatorilor creaza o stare anxioasa si o tristete stanie. Cand esti copil sarbatorile de iarna par magice dar adult fiind le vezi cu alti ochi.

Tu esti cel care alergi sa le indeplinesti visele celorlalti, sa faci cumparaturile pentru invitatii ce au sa vina sau care pur si simplu ridici neputincios din umeri ca nu se poate mai mult.

Copii care canta sunt speciali fiindca sunt copii care au fost abandonati dar care in fiecare an incearca sa daruiasca prin muzica ceva celorlalti. Sa alunge tristetea de pe chipul trecatorilor sa mai uite de singurate sau de lipsuri.

In acordurile line ale mandolinelor mi-a venit in minte o poveste despre „bucuria de a imparti” care mi-a ramas intiparita in minte.

E o poveste simpla pe care o impartasesc cu voi:

Cu multi ani in urma, trei calatori infometati si obositi au ajuns intr-un mic satuc. Taranii de aici abia supravietuiau de la o zi la alta ca urmare a secetei ce se abatuse fara sa aduca nimic de mancare pentru ei. Au inceput sa se planga ca nu le-a mai ramas nimic si ca sunt muritori de foame. Calatorii au schimbat cateva vorbe intre ei. Apoi s-au intors catre batranii satului. Primul calator le-a spus:

-Pamantul vostru saracit v-a lasat fara nimic de oferit, dar va vom impartasi noi din putinul pe care il avem: secretul cu ajutorul caruia poti face supa din pietre.

Bineinteles ca taranii au fost intrigati de spusele calatorului. Au aprins focul si au pus cel mai mare vas cu apa la fiert. Calatoriiii au aruncat in apa trei pietricele.

-Aceasta va fi o supa foarte buna, zise al doilea calator, dar un pic de sare ar face-o minunata!

In acel moment o taranca s-a ridicat si a spus:

-Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai ramas un pic de sare.

S-a intors repede si a mai adus si un sort de bucatarie, un patrunjel si o gulie. In timp ce acestea au fost puse la fiert si altor tarani li s-a mai improspatat memoria.

In curand in oala au fost puse orz, morcovi, carne de vaca si smantana. Pana sa fie gata supa, a mai aparut si o sticla de vin.

Tot satul alaturi de cei trei soldati s-au pus sa se ospateze. Au mancat, au cantat si au dansat pana tarziu in noapte, cum nu se mai intamplase de multa vreme.

Dimineata, cand cei trei calatori s-au trezit, toti satenii stateau in fata lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai buna paine si branza.

-Ne-ati impartasit cel mai mare secret, acela de a face supa din pietre, a spus un taran calatorilor, si pentru aceasta nu va vom uita!

Auzind acestea, al treilea calator s-a intors catre multime si a spus:

-Un lucru ramane mereu adevarat: doar impartind poti face o mare sarbatoare!

De cele mai multe ori incercam sa gasim circumstante atenuante situatiei in care suntem. Cu cat invatam sa fim deschisi la suflet si sa impartim aceea ce avem cu semenii nostri putem face lucruri minunate.

Psiholog Margareta Adela Chitu

Echipa de psihologi ai Platformei de consiliere psihologica si Psihoterapie Online “Echilibrul Tau” va sta la dispozitie pentru discutii pe tema: „Bucuria de a imparti”

Dacă știți și voi povești terapeutice pe care doriți să vi le publicăm asteptam sa ni le trimiteți pe adresa echilibrultau@gmail.com

This site is using SEO Baclinks plugin created by Locco.Ro

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele
Optimizat SEO de Agent Promovator

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?