Femeia marea mea enigma

 Privirea ei ma atragea ca un magnet. Avea ochii mari iar atunci cand zambea ii apareau linii fine in jurul lor, ceea ce ii dadea un farmec aparte. Imi parea cea mai enigmatica fiinta pe care o cunoscusem.

Viata nu iarta pe nimeni, ne supune la tot felul de incercari din care nadajduim sa scapam teferi si de ce nu, mai intelepti.

Pentru cei din jur faptura aceea firava parea cea mai puternica pentru ca mereu suradea, te imbratisa, te alina cu o vorba buna. Dar ea nu a fost mereu asa.

La inceput a fost precum o samanta. Avea nevoie de iubire, de caldura sa creasca sa devina femeia de azi. Avea nevoie de un loc solid in care sa isi infiga radacinile si sa creasca mare, vanjoasa. In jurul ei nu a fost mereu liniste.

Evenimentele treceau ca o furtuna peste ea si atunci se ghemuia intr-un colt si astepta. O asteptare lunga si dureroasa. Asa a invatat sa ii fie mila. Dadea tot ce era mai bun din ea pentru o vorba buna, pentru o alinare. Toate acestea o secau incet pana cand a invatat sa-si educe mila astfel si-a transformat-o in compasiune.

Prin valurile tineretii a trecut ca un vlastar firav, subtire ca o trestie, s-a atasat de primul bulgare de pamant ce i-a iesit in cale. A crezut ca va reusi sa il modeleze, sa il faca sa rodeasca. Nu avea de unde sti ca era doar un bulgare sterp si rigid. Atunci a invatat ce e lupta cu greul. Iubirea s-a transformat in atasament, lacrimile in ploaie cu care hranea pamantul in speranta ca va rodi intr-o zi.

Cand pe tulpina sa firava a inmugurit primul lastar ea a inflorit. Astfel a cunoscut iubirea materna si si-a transformat-o in devotement. Traind pentru noua viata, invatand impreuna fiecare pas, fiecare etapa. Toate acestea au transformat-o maturizand-o dar are coltul ei si acum in care se ascunde si isi varsa lacrimile nestiuta de nimeni. Apoi revine la fel de fragila dar atat de puternica si o i-a de la capat.

Cati dintre noi ne luam seva din insasi suferinta noastra?

Continuam sa luptam zi de zi pentru visele pentru idealurile noastre. Cand suntem infranti, ne ridicam si continuam mai departe calatoria iar timpul ne tese riduri adanci pe fetele noastre.

Psiholog Margareta Adela Chitu

 

Puteti dezbate acest subiect pe blogul Platformei de Psihoterapie Online Echilibrul Tau!

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?