gifted

Gifted (2017) – Despre copii supradotaţi şi societate

Ruxandra Zamfir

Copiii supradotaţi se integrează foarte greu în sistemul de învăţământ, fiindcă asimilează mult mai repede informaţiile primite în clasă, şi astfel există şansa să perceapă orele de şcoală drept plictisitoare şi repetitive. Citisem că o fetiţă de 7 ani reprezintă o problemă pentru învăţătoarea ei. Deşi părea destul de performantă în anumite privinţe, nu reuşea să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile şcolare. Era destul de detaşată, desena şi făcea glume la ore. Considerând că are o problemă de învăţare, învăţătoarea a dus-o la psihologul şcolii, unde nu i s-a descoperit nicio problemă, ba în plus, fetiţa avea un IQ de 140.

Oare aceşti copii se simt neglijaţi şi sunt inadaptaţi în sistemul educaţional? Ce înseamnă un copil supradotat de fapt? Cum pot fi ei identificaţi? Sistemul şcolar actual este în măsură să-i ajute să-şi dezvolte abilităţile deosebite? Există posibilitatea de a se realiza programe speciale pentru ei? Care este postura unui profesor în faţa lor?

Întrebările sunt numeroase şi rezolvarea lor cred că ţine de mai mulţi factori, economici, sociali, filosofici, religioşi etc. Mai susţin că pentru copiii supradotaţi, a merge la şcoală normal, în sistemul românesc şi nu numai, este o povară pentru ei. Se pot plafona şi demotiva foarte uşor şi practic, nu-i ajută să se dezvolte şi să-şi fructifice capacităţile absolut deloc. Pentru că şcoala are menirea de a-i egaliza pe copii, sunt trataţi toţi la fel.

De cele mai multe ori, frustrările acestor copii duc la probleme psihice majore, din cauza neadaptării. Mai apoi aceste probleme se concretizează într-un loc de muncă care-i subvalorizează, ori, după cum ştim, studiile arată ca un loc de muncă prost plătit produce o mai mare suferinţă decât şomajul în sine. Oamenii sunt mai stresaţi şi nemulţumiţi, decât dacă n-ar avea slujbe deloc. Pe lângă asta, apare depresia, anxietatea, tulburări psihice grave şi totul se declanşează la aceşti copii mai târziu. Nu-i ceva de ignorat, fiindcă sunt pline spitalele de astfel de cazuri. Societatea îi “convinge” pe copiii dotaţi că sunt insuficienţi, pentru că nu li se permite valorizarea potenţialului nemăsurat pe care-l au.

Filmul “Gifted”, realizat în 2017, m-a dus cu gândul la toate ideile menţionate mai sus. Este povestea unei fetiţe dăruite, care m-a impresionat prin echilibrul prin care este deopotrivă copil şi om matur. Ştie să se bucure de tinereţea ei, este foarte naturală, în ciuda problemelor apărute în familia ei. Pe deoparte, unchiul, care vrea să-i păstreze custodia şi care a crescut-o de când a murit mama ei, vrând să-i ofere o viaţă normală, să se poată bucura de copilăria ei, să se joace, să fie fericită ca toţi ceilalţi copii, şi bunica ei, care o vede ca pe un copil excepţional şi doreşte să-i fructifice darul, ducând-o la cea mai bună şcoală. Dorind s-o transforme într-un savant, ca toată viaţa s-o poată dedica studiului.

Povestea pe tot parcursul filmului m-a făcut să mă gândesc la toate zbaterile din copil, la cât de vulnerabili sunt în fata sorţii şi m-a bucurat că până la urmă, regizorul a decis să-i ofere protagonistei un final fericit. Nucleul ecranizării este întrebarea: ce este mai bun pentru Mary?

Răspunsul pe care Gifted îl oferă este unul predictibil, dar care face tot posibilul să te sensibilizeze, să-ţi dea încredere. Până la final, Mary reuşeşte să se integreze în societate, iar asta este cel mai important pentru viitorul ei.

Echilbrul Tău vă urează vizionare plăcută!

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?