Hai sa râdem mai mult!

Ruxandra Zamfir

Se spune că o porţie bună de râs, pe lângă un somn bun, sunt cele mai bune medicamente împotriva unei vieţi nesănătoase. Râsul te scuteşte de gânduri negative, de singurătate, îţi dă efervescenţă şi senzaţie de bine. Te poţi elibera de multe, numai râzând. Asta o ştim cu toţii şi e o metodă prin care ne aducem aminte că trăim, că suntem în viaţă şi bine.

De mică mă ştiu mai serioasă şi matură, chiar şi acum râd foarte rar, iar gluma trebuie să fie foarte bună ca să mă pot manifesta. De obicei încercam să fiu cea mai bună şi-mi amintesc că la şcoală eram extrem de rigidă în tot ce făceam. Cred că am avut o copilărie deloc relaxată. Dar aşa sunt şi alţi copii, mai ales acum, când îi preocupă mai puţin să se joace cu ceilalţi copii, şi mai mult să-şi petreacă timpul pe calculator.

Fie că nu-mi plăcea rochiţa cu care mă îmbraca mama, mâncarea ce-o mestecam şi apoi o ascundeam sub farfurie să nu fiu prinsă că nu mâncam, fie că eram bosumflată de fel din orice motiv, lucrurile astea mă făceau un copil pretenţios şi cu care lucrai greu.

Apoi au apărut copiii din jurul meu, iar atunci mi-era uşor să mă destind. Mai târziu la liceu, ce momente frumoase am petrecut! Ştefania şi Monica, colegele cu care-mi petreceam timpul, m-au învăţat să râd cu adevărat.

Îmi amintesc de un frumos cadou care m-a umplut de bucurie. Era o piesă a unei formaţii, “Dictionary” se numea, în care solistul tot cânta cum că vrea să-şi vadă numele într-un dicţionar, iar eu o fredonam mereu. Aşa că fetele mi-au tipărit o pagină de dicţionar, în care apăream eu, domnul Zamfir, că aşa mi-a zis din greşeală un profesor la şcoală. Ne-am distrat şi a fost genială ideea. Concerte, festivaluri, mult voluntariat, viaţă agitată şi împlinită în liceu.

Nu ştiu dacă sunt nostalgică, încerc să mă gândesc cu zâmbetul pe buze la toată povestea şi să îmi spun că se va mai întâmpla, poate cu alţi oameni, dar în acelaşi stil efervescent.

Cred că asta-i reţeta succesului şi, bineînţeles, un mod de viaţă cumpătat. Să ai experienţe în viaţă care să te menţină pe linia de plutire şi experienţe din care să-ţi sustragi doza de bucurie sufletească, să poţi merge mai departe în viaţă.

Încerc să nu observ, dar mă înconjoară şi n-am de ales, această tendinţă a oamenilor de a fi conservatori în ceea ce priveşte râsul. Se lăsă o tensiune între ei, şi-i înţeleg, că trebuie să existe motive normal. Dar nu-i mai preocupa amuzamentul fiindcă sunt din ce în ce mai constrânşi de grijile cotidianului şi parcă s-a lăsat un val de întunecare peste oamenii ăştia. Se uită la ştiri, la comedii deloc, cu greu îşi ridică ochiii din telefon când iau masa în oraş.

Încrâncenarea şi grija pentru ziua de mâine pare să fie sportul lor preferat. Citisem undeva că dacă n-ar mai fi copiii să-i anime, s-ar scufunda toţi într-o mare de plâns, aşa s-ar întâmpla cu toţi. Că mai mult, un barometru al plânsului ar fi mult mai concret pentru a măsura starea asta de fapt care se succede în faţa ochilor noştri.

Râsul merge mână-n mână cu jocul şi joaca. Poate oamenii au uitat să se mai joace. Poate că, o dată cu trecerea timpului, vom râde mai mult fiindcă am şti să apreciem mai mult beneficiile rasului ca panaceu. Învăţaţi-vă, domnule, copiii să râdă! Râdeţi cu ei, iar lucrurile serioase să mai pice din când în când şi în extrema cealaltă. Să fim corecţi cu viaţa şi, măcar din când în când, să mai râdem cu poftă.

Echilbrul Tău vă așteaptă săptămânal cu articole provocatoare!

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?