Iertarea din punct de vedere al gândirii creştin ortodoxe

Iertarea faţă de aproapele, fie el chiar vrăjmaş este una din aspectele cele mai delicate dar în acelaşi timp şi eliberatoare ale învăţăturii creştin ortodoxe.

Nu există om pe această planetă care să nu fie pus în situaţia de a avea de-a face cu oameni care îi doresc răul şi îi poartă duşmănie.

Mântuitorul Hristos care a întruchipat în Sine desarvârșirea umană,a avut pe lângă prieteni credincioşi şi devotaţi şi duşmani înverşunaţi, care au uneltit prin toate mijloacele că să-l ucidă.
Existenţa potrivnicilor pe acest pământ este inevitabilă, de aceea e necesar să învăţăm să trăim cu aceşti potrivnici, care prin faptele sau gândurile lor uneltesc împotriva noastră.
Biblia spune : „Să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 7-8).

Tot Sfântul Apostol Ioan spune „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau îl urăşte, mincinos este.” (I Ioan 4, 20) evidentiand aspectul categoric al învăţăturii creştin ortodoxe privind porunca iubirii şi iertării de semeni.
Cererea a cincea din Rugăciunea domnească aminteşte de condiţionarea şi obligaţia pe care singur şi-o impune creştinul ortodox în faţă lui Dumnezeu, rugându-se că să condiţioneze iertarea păcatelor sale de măsură în care va ierta şi el, la rândul sau, pe acei ce au păcătuit faţă de el: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” (Matei 6, 12).

Dacă creştinul ortodox şi-ar da seama de profunzimea care o impune această condiţionare şi obligaţie ar trebui să se gândească de mai multe ori înainte de a pronunţă cuvintele Rugăciunii ‘’ Tatăl nostru’’ deoarece dacă nu se orientează spre iertare, atrage neiertarea lui Dumnezeu.
Când credinciosul se roagă spunând: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, nutrind mereu ura şi duşmănie împotriva aproapelui sau, atunci rugăciunea se îndreaptă împotriva să, în felul următor: „Doamne, eu rămân persistent în neiertarea faţă de ceea ce mi-au greşit greşiţii mei, rămâi Doamne persistent în neiertarea faţă de greşelile mele’’.
Această condiţionare care se face între creştinul ortodox şi Dumnezeu mai este prezenţa şi în alte pasaje din Sfânta Scriptură:’’ Dacă iertaţi pe alţii, veţi fi iertaţi şi voi. Dacă nu iertaţi pe alţii, nici voi nu veţi fi iertaţi”, căci „cu judecată cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsură cu care măsuraţi vi se va măsură” (Matei 7, 2). „Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc” (Matei 6, 14).

În Evanghelia după Matei Mântuitorul Hristos a lăsat pildă celor doi datornici ( Matei 18) pentru a evidenţia rolul fundamental al iertării în viaţă creştinului ortodox. Datoria de zece mii de talanti a celui dintâi datornic simbolizează multitudinea de păcate cu care era împovărat în viaţă oamenilor şi în faţă lui Dumnezeu. După ce a fost pus în situaţia de a se cunoaşte pe sine însuşi, urmează deodată iertarea întregii datorii deşi cel dintâi datornic a cerut numai o amânare. şi, pe neaşteptate, a obţinut iertarea întregii datorii. Această s-a petrecut pentru a-l obligă că, la rândul sau, să fie receptiv la rugămintea de iertare a semenilor săi.

Iertarea devenise pentru el o necesitate, o obligaţie în urmă unei binefaceri atât de mari, pe care a primit-o de la Dumnezeu, fără nici un merit din partea lui.

Însă cel dintâi datornic, orbit fiind de răutate, manie, răzbunare şi totală nerecunoştinţă, bagă în închisoare pe semenul sau, până ce-i va plăti toată datoria, care era aşa de mică – o sută de dinari. Urmare a acestei atitudini pline de neomenie şi cruzime a fost aceea că Stăpânul l-a osândit imediat, retrăgându-şi îndurarea şi iertarea faţă de toate păcatele săvârşite. Pildă se sfârşeşte cu cuvintele următoarele cuvinte: „Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc va va face vouă, dacă nu veţi ierta fiecare fratelui sau, din toată inima.” (Matei 18, 35).

Neiertarea este clasificată în tratatele de medicină drept o boală. Potrivit dr. Steven Standiford, şef de chirurgie la Cancer Treatment Centers din America, refuzul de a ierta îi îmbolnăveşte pe oameni. Dintre toţi pacienţii cu cancer, 61% au probleme cu iertarea, şi dintre aceştia, la mai mult de jumătate sunt severe, potrivit unui studiu efectuat de Dr. Michael Barry, un preot şi autor al cărţii, ‘’Proiectul Iertarea’’.

Conform studiului lui Dr. Michael Barry, putem spune că principala cauza duhovniceasca a cancerului este neiertarea de sine şi neiertarea faţă de alţii. Mai există şi cazuri de îmbolnăviri de cancer atunci când alţii nu vor să ierte de nici o culoare o anumită persoană, având către această o gândire orientată spre ura, răzbunare etc. Însă atâta timp cât persoană care s-a îmbolnăvit de cancer şi-a iertat din toată inima aceşti aşa-zişi vrăjmaşi care i-au provocat boală chit că persoană respectivă moare are şanse mari de mântuire.

Nu pot spune că se mântuie 100%, deoarece în teologia creştin ortodoxă când se vorbeşte despre mântuirea omului se vorbeşte despre mântuirea subiectivă( pnevmatologia). Doar mântuirea lui Iisus Hristos este considerată mântuire obiectivă, de aceea conform credinţei creştin ortodoxe nimeni nu ştie exact despre sine dacă se mântuie sau nu.

Referitor la de câte ori trebuie să iertăm celor care ne greşesc, în Evanghelia după Matei ni se specifică faptul că Sfântul Apostol Petru Îl întreabă pe Mântuitorul: „Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori? Nu-ţi zic ţie, până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.”(Matei 18, 21-22).

De aceea, după părerea mea personală Mântuitorul Hristos ne porunceşte că iertarea să meargă, necondiţionat, până la nesfârşit, adică să tindă către infinit.

Împietrirea în ura şi răzbunare expune pe creştinul ortodox la tot felul de necazuri, temeri şi îngrijorări care pot împovăra sufletul care este de esenţă divină.

Aşa că dragă creştine ortodox pune înaintea ta toate relele pe care ţi le aduce ura împotriva vrăjmaşului tău şi toate binefacerile pe care ţi le aduce iertarea vrăjmaşului tău şi atunci vei vedea care atitudine este mai uşoară: iertarea sau ura.

În alegerea atitudinii pe care vrei sa o iei in viata asupra iertarii si a dusmaniei, nu uita vorbele fostului preşedinte american Abraham Lincoln’’Mi-am distrus toţi duşmanii, făcându-i prietenii mei, prin iertare’’.

Fie că Dumnezeu să ne lumineze sufletele cu harul sau dumnezeiesc!

Adrian Radu Raceanu
Student la Facultatea de Teologie , Universitatea Ovidius Constanţa

Echilbrul Tău vă așteaptă săptămânal cu articole provocatoare!

Dragi prieteni,
Ne onorează faptul că sunteți mereu alături de noi!
Ne face plăcere să ținem legătura cu voi și pe rețelele de socializare, motiv pentru care vă invităm să ne urmăriți pe pagina de Facebook Echilbrul Tău .
Daca v-au plăcut articolele noastre nu uitați să dați Like și Share pe retelele de socializare folosind pictogramele de mai jos.

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?