samsara

SAMSARA – meditaţie asupra unei lumi a vieţii şi a morţii

 de Ruxandra Zamfir în Iunie 7, 2017

Apariţia filmului “Samsara”(2011) pe ecrane ne dă posibilitatea de a medita asupra unui fenomen ce planează de-a lungul timpului în conştiinţa colectivă: în ce măsură sunt armonizate nemăsurata putere de creaţie şi, de asemenea, distrugere pe care o deţine  omenirea, şi mediul în care aceasta se manifestă, se hrăneşte, se dezvoltă.

“Samsara” în sanskrită se referă la ciclicitate: ciclul vieţii, al morţii şi al renaşterii. Am putea traduce cuvântul ca roată a vieţii. Termenul este prezent în religii precum hinduism şi budism, semnificând o călătorie permanentă, ambele înţelesuri fiind urmărite pe parcursul filmului regizat de Ron Frike şi produs de Mark Magidson. Nu există o strategie clară de surprindere a imaginilor cursive din film, astfel că acesta nu poate fi considerat un documentar, ci mai mult o succesiune meditativă, şi anume, o înlănţuire non-narativă vizuală a imaginilor de oraşe vechi, ritualuri, minuni ale naturii şi creaţii omeneşti, oraşe suprapopulate, industrializarea acestora, care, împreună cu o coloană muzicală care accentuează fiecare moment din film, crează o anumită libertate de interpretare a simbolurilor.

Călătoreşti, părtaş deopotrivă la nemărginirea unei naturi care ţi se relevă într-o clipă, ca factor macro cosmic, şi la încercarea frustrantă pe care omul, factor micro cosmic, o practică pentru a subjuga şi a dezbina măiestria acestei naturi. Lupta acerbă a acestor două forţe se poate încheia numai atunci când cele două se vor vindeca reciproc. Fiindcă, cum putem judeca, numai atunci când furnicarul uman se va vindeca, vor apărea consecinţe pozitive asupra planetei.  Practic, suntem în măsură să credem că este un film care îţi induce o stare de transă şi te ghidează spiritual într-o mare măsură.

În începutul filmului apar imagini ale unor călugări tibetani care compun o mandală din nisip, ca la sfârşitul acestuia, aceeaşi călugări să o distrugă. Pe tot parcursul ecranizării, observăm cicluri de acest gen, fapt ce ne animă ideea unei instabilităţi a vieţii, de aici şi frumuseţea spirituală a ei: asemănarea cu fluiditatea şi sălbăticia mediului, care prin impozanţă devine sălbatic.

Experienţa “Samsara” ne motivează să acţionăm în detrimentul pasivităţii noastre, a zonei de confort şi a izolării ca spectator. Suntem cuprinşi treptat în acea roată a vieţii. Iar pentru fiecare dintre noi se manifestă în propriile cicluri de viaţă, moarte şi renaştere. Ne regăsim însă, în actorii involuntari ai lumii în care trăim. Fie că este vorba de triburile din Nepal, de prizonerii unei închisori, cei săraci şi cei bogaţi, cei care se luptă cu improbabilitatea unei alerte permanentă, sau a unei linişti desăvârşite. Filmul surprinde antagonismul creaţiei şi al distrugerii ce pare să nu se oprească niciodată, într-un timp în care staticul este înlocuit de dinamismul unui capitalism feroce.

Imagini aproape terifiante ale evoluţiei acestui capitalism sunt tema unui studiu de caz în film: în ce măsură omul mai reuşeşte să-şi ţină sub control propriile acţiuni? Filmat în aproximativ cinci ani, “Samsara” este prototipul filmului care îţi lasă spaţiu să-ţi manifeşti propria-ţi voce, să simţi că eşti luat parcă de guler şi îndrumat să gândeşti asupra realităţii, un film îndeosebi vizual, al contrastelor.

Echilbrul Tău vă urează vizionare plăcută!

This site is using SEO Baclinks plugin created by Locco.Ro

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele
Optimizat SEO de Agent Promovator

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?