timpul

De multe ori stam si ne intrebam ce sa facem sa ne fie bine ? Ce sa alegem sa ne simtim impliniti?

Pentru multi dintre noi a se realiza material e de ajuns. Unii aleg o cariera de succes altii au o familie de succes. Dar unii le au pe toate si totusi nu se simt impliniti. Poate ca isi doresc ceva greu de realizat, poate au alergat mult prea repede si au trecut de acel ,,ceva”.

Si totusi cu ce umplem acel gol pe care il resimtim seara inainte de culcare? Cand te intinzi in pat debarasat de toate ce se intampla peste zi te gandesti ca maine o vei luat de la capat.

Timpul se scurge ca un melc la 20 de ani, ca un ghepard la 40 de ani si ca un fascicol de lumina la 60 de ani. Deabia cand suntem destul de trecuti prin viata si avem in spate destula experienta si intelepciune ne dam seama ca ceea ce am cautat mereu era de fapt iubirea. Alergam sa ne indeplimim telurile , idealurile si uitam de ea. Iubim ca sa fim iubiti, nimic mai simplu dar totusi foarte complicat.

Iubirea un mare paradox pe care timpul e singurul care o consolideaza si o face sa fie profunda.

Sa impartasim impreuna o mica povestioara.

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat.
Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect.mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura.
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.
Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.
Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul.
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata.

Psiholog Margareta adela Chitu

Echipa de psihologi ai Platformei de consiliere psihologica si Psihoterapie Online “Echilibrul Tau” va sta la dispozitie pentru discutii pe tema: “Bucuria de a imparti”

Dacă știți și voi povești terapeutice pe care doriți să vi le publicăm asteptam sa ni le trimiteți pe adresa echilibrultau@gmail.com

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?