Touch

Touch, o altă perspectivă a copilului supradotat

Ruxandra Zamfir

Nu este nicio surpriză că serialele de televiziune tratează subiecte precum anormalitatea, ieşirea din cotidian, puteri supranaturale, orice ca să placă publicului, obişnuit cu rutina zilnică a vieţii. Un astfel de serial este şi “Touch”. Elementele care intrigă, în faţa şi în spatele camerei, l-au adus în prim-plan pe actorul Keifer Sutherland în rol principal în serial, care renunţase la o carieră în televiziune, dar care a fost surprins de scenariul captivant şi nu a putut să refuze apelul creatorului serialului “Heroes”, Tim Kring.

Care este noutatea acestui serial? În general, o nouă abordare a lumii înconjurătoare prin prisma numerologiei, mai precis şirul lui Fibonacci, ceea ce înseamnă că toate tiparele care ne ies în cale se pot interconecta. Indivizi, întâmplări, faptele şi acţiunile celor din jur se pot explica prin această formulă. Astfel că, urmărind această teorie, putem evita calamităţi, putem restabili echilibrul în jurul nostru şi în univers. Regizorul Tim Kring îl foloseşte pe Jake(David Mazouz), un copil de 11 ani, care la prima vedere pare a fi autist în serial, numai că, are abilităţi speciale în ceea ce priveşte aceste conexiuni şi care pune mereu la cale ceva.

Numai în primul episod al serialului, salvează un autocar de elevi în New Jersey dintr-un accident, lansează o angajată a unui call center în muzică, aceasta devenind cântăreaţă de succes, opreşte detonarea unei bombe în Orientul Mijlociu şi salvează o căsnicie a unui cuplu din Marea Britanie. Acestea se înfăptuiesc doar atunci când Jake găseşte nereguli în secvenţe de numere scrise în caietul lui. Tatăl, Martin, este “instrumentul” prin care Jake, care nu a scos un cuvânt în întreaga lui existenţă, reuşeşte să realizeze conexiunile acelora care trebuie să se întâlnească, să se regăsească unul pe altul, iar vieţile lor să se conecteze.

Ce vrea “Touch” să vândă spectatorilor, este acea poveste a “beneficiului social”, acest aspect aducând şi noutatea serialului. Înseamnă că mai mereu, dar nu întotdeauna, povestea este infuzată cu speranţă. Speranţa că această interconectivitate a oamenilor în lume poate fi privită ca element pozitiv, poate aduce rezultate pozitive, poate fi o sursă a binelui.

Încă de la început, serialul este construit în mod matur, ingenios şi cu efect. Ce-am observant este acea tendinţă a regizorului de-al categoriza pe copil drept supererou. Acesta are calităţi impresionante şi face parte din sfera oamenilor superdotaţi şi este, aşa cum spune Danny Glover, profesorul Arthur Teller din serial, un copil care posedă varii abilităţi şi poate rezolva tipare care conectează oameni şi evenimente din întreaga lume.

Pentru mine este evidentă lipsa de incluziune socială pe care Jake o are, un copil care nu se poate alinia in niciun fel cerinţelor societăţii: nu poate merge la şcoală, nu poate comunica, nu-l poate atinge nimeni. Şi nu este un caz izolat. Ceea ce mă îngrijorează este că, de multe ori, statul îi ia pe aceşti copii din sânul familiilor, considerându-i cazuri grave care trebuie instituţionalizate.

Uneori, copiii supradotaţi sunt confundaţi cu copii nebuni, anormali şi sunt internaţi în centre de psihiatrie. Consider că aceştia sunt meniţi să aducă o schimbare în societate, iar capacităţile lor să fie direcţionate spre acţiuni benefice, nelipsindu-i de familie. De obicei, fugim de ceea ce nu înţelegem şi nu rupem barierele tradiţionale ale înţelegerii umane şi ale umanităţii, capabilă de atâta cunoaştere, din cauza fricii de eşec total. Nu riscăm şi asta se poate uşor transforma în pierdere.

Echilbrul Tău vă urează vizionare plăcută!

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?