Un tramvai numit dorinta

Tramvaiul inainta greoi. Clipele parca se scurgeau incet de tot. In fata ei doi tineri isi zambeau. Pe chipul lor se putea citi fiecare emotie, degajau atata fericire. Se intrista ar fi zambit dar nu vroia sa para deplasata.

Cablurile de inalta tensiune scoteau scantei la fiecare stationare si cu un sunet sfasietor se cuplau pentru a porni din nou. Se uita la ceas mai avea destul timp pana va ajunge la destinatie.

Privind la iuresul oamenilor care parca alergau pe trotuar o napadesc amintiri, regrete.

Anii au trecut peste ea, nu se simtea nici implinita, nici fericita. Nu s-a lasat condusa de impusuri, de porniri patimase.

Fiecare decizie pe care aluat-o era calculata, planificata in amanunt. Stia dinainte care erau riscurile si care avantajele si totusi nimic nu a iesit asa cum si-a dorit.

Se simtea coplesita, se simtea ca samanta dintr-o poveste pe care o citise undeva, nici ea nu mai stia unde.

,,Doua seminte stateau una langa cealalta, in pamantul fertil de primavara. Prima samanta spuse:

Vreau sa cresc! Vreau sa-mi trimit radacinile cat mai adanc in pamant si sa infig spre lumina mugurii prin scoarta pamantului! Vreau sa-mi deschid bobocii mei gangasi ca un semn ca primavara a sosit! Vreau sa simt caldura soarelui pe fata si binecuvantarea stropilor de roua dimineata pe petalele mele!

Si ea crescu..

A doua samanta spuse:

Mie mi-e frica! Daca imi trimit radacinile dedesubtul meu, nu stiu ce voi intalni in intuneric. Daca imi fac loc prin pamantul tare si razbesc la suprafata, pot sa-mi ranesc mugurii delicati. Daca imi las mugurii sa se deschida si un melc incearca sa ii manance? Si daca ar fi sa-mi deschid bobocii, un copil ma poate smulge din pamant. Nu, e mai bine pentru mine sa astept pana este mai sigur.

Si astepta…

Intr-o zi o gaina incepu sa caute ceva de mancare, scormonind pamantul cu ciocul. Gasi samanta care astepta si o inghiti imediat.,,

Brusc se uita la ceas, trebuia sa coboare si sa ajunga la servici. Ce va fi azi? Ce va fi maine?

Tot ceea ce facem lasa in urma noastra un efect pe care fie ca il anticipam, fie ca nu el va ramane impregnat in trecutul nostru.

Fara riscuri, fara sa facem ceva neplanificat nu ne va da senzatia ca traim ci ca ne urmam doar cursul vietii in virtutea inertiei.

 

 

Psiholog Margareta Adela Chitu

 

 

Puteti dezbate acest subiect pe blogul Platformei de Psihoterapie Online Echilibrul Tau!

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?