E noapte si e tarziu, trecut de miezul noptii orasul e pustiu stradute intortocheate, scufundate in negura par un paienjenis nesfarsit. Din loc în loc cate o luminita plapanda a unui felinar invechit isi arunca lumina rece si difuza imprejur, putin de tot atat cat sa nu para totul atat de negru. Dintr-o straduta laturalnica isi face simtita prezenta o mogaldeata cu ochi taiosi, invaluita intr-o mantie veche cu gluga.

Se opreste in coltul strazii scurteaza cladirile din jur, nimic, e bezna de parca dintr-o data toata lumea s-a hotarat sa doarma, dintr-un buzunar scoate ceva.
– Hmmm, se pare ca in noaptea asta nu voi putea vinde nimic, isi spuse cu voce tare rece si taioasa ca un stilet infipt adanc in rana.
Cu pasi tarsiti paraseste straduta, luind-o spre periferie, tine strans in mana saculetul ce-l scosese din buzunar.
– Nu se poate sa nu gasesc ceva pana dimineata, isi mormaie singur o incurajare.

Periferia pare si mai debusolanta noaptea, aciuate prin colturi misuna fapturi a nimanui, undeva o lumina singuratica ii da imbold sa grabeasca pasul, in cat timp şi cum a ajuns in dreptul ferestrei groase nu as putea sa spun. Cu ochii reci priveste inauntru ,,Al meu eşti’’ cu o grimasa schiteaza un ranjet. Frenetic cauta intrarea. Cioc! Cioc!Cioc!
– Deschide nu sunt decat un simplu vanzator.
Un chip palid cu ochii tristi deschide usa.
– Ce vinzi?
– Ce ai vrea sa cumperi? Am de toate dar mai ales am… iluzii. Iluzii colorate pentru fericire, iluzii suave pentru dragoste, iluzii nevinovate pentru dreptate, iluzii otelite pentru putere, iluzii aurite pentru bani. Ti le dau ieftin la super oferta. Sufletul tau in locul lor.
Timp de cateva minute omul din fata lui se gandeste, se uita inca o data la odaia saracacioasa in care locuieste.
– De ce nu? Oricum nu mai am nimic de pierdut.
– S-a facut batem palma !!!
Mana uscata a vanzatorului desface saculetul, in causul palmei stangi toarna un praf fin si alb, sufla cu putere. Gata targul e facut. Un ranjet hilar ii apare pe chipul grotesc ,,Nu a trecut nici noaptea asta degeaba’’ !

Morala: Oricat de nedreptatit, sarac, nefericit ai fi nu merita sa iti vinzi sufletul pentru un praf ce oricum ti-l va lua vantul, fara el nu esti decat o parte a unei neguri adanci din care vei incerca din rasputeri sa iesi la liman. El e singura avere pe care nu poti sa o pierzi decat daca vrei tu!

 

 

Psiholog Chitu Margareta Adela

Va multumim pentru timpul acordat!

Echipa Echilibrul Tau

Dacă știți și voi povești terapeutice pe care doriți să vi le publicăm asteptam sa ni le trimiteți pe adresa echilibrultau@gmail.com

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?