visul unui fluture

Sunt un fluture uitat intr-un cocon. Pierdut printre ramurile unui arbust, batut de vant si de ploi astept un semn sa pot sa-mi deschid „temnita” si sa zbor.

Peretii sunt captusiti cu un puf moale si calduros si-mi dau senzatia deluzorie ca este cel mai placut loc de pe pamant. Prin membrana subtire ajung la mine soapte, cantece, rasete zglobii dar si ropotele ploii.

Oare cum arata ele?

Incerc sa-mi dezmortesc picoarele. A devenit atat de stramt spatiul incat am impresia ca se vor rupe. Ceea ce o data mi se parea cea mai sigura casa acum confortul ei devine ostil. De undeva parca aud indemnul unui glas:

-Fugi!Fugi!

Daca as putea sa vad in jurul meu, ce culoare are lumea de afara, cum arat eu as fi foarte multumit. Si totusi o teama adanca ma chinuie, nu-mi da pace.

Daca nu sunt indeajuns de bun pentru lumea de afara?

Stiu sunt totusi un future dar nu m-a invatat nimeni care este menirea mea.

Astept zi dupa zi, noapte dupa noapte. In visele mele ma vad zburand fericit printe flori colorate.

Ma imbat cu nectar dulce acrisor, ma scald in picaturi de roua iar soarele ma iubeste. Da soarele cel de care mie imi este atat de frica pentru ca stiu ca daca voi iesi o sa ma arda cu razele lui.

Din nou aud vocea indemnandu-ma: Fugi! Fugi!

Si totusi de cine? De ce?

Indoiala nu-mi da pace, aripile imi tremura sunt atat de mari incat imi acopera ochii si e atat de intuneric aici. Oare afara e zi sau noapte? E prea multa liniste, inima mea bate nebuneste, fiori reci imi trec prin tot corpul.

Gata m-am hotarat voi pleca acum in aceasta clipa.

Imi fac curaj imping cu piciorusele tremurande zidul care cu un trosnet sec cedeaza.

Ce usor a fost! O raza palida patrunde inauntru si parca ma ambitioneaza si mai mult. Inca un pic spre libertate imi croiesc drum.

Trosc!

Aripile mi se intind , sunt atat de mari si atat de colorate. Ma l-as purtat de o pala de vant.

In sfarsit mi s-a indeplinit visul.

Pot sa zbor!!!

Inca doua, trei batai de aripi si voi ajunge la florile parfumate pe care le visez de atata timp.

Privesc in jur vad o multime de fluturi albi dansand. Trebuie sa ii salut sa ma imprietenesc cu ei.

-Buna fluture alb si dantelat!

Astept un raspuns, nimic pare atat de usor si de preocupat in dansul lui incat cred ca nu ma observa.

-Nu vrei sa te opresti putin? Hai stai cu mine!

Plin de euforia libertatii nu am observant ca este frig, mult prea frig pentru mine.

Trebuie sa ma asez undeva sa ma incalzesc. Poate pe frunza aceea cazuta mai este o raza de soare. O sa stau putin, doar putin si apoi voi pleca in aventura vietii mele. Mi-e somn, atat de somn!

Vantul sufla rece fulgi albi de zapada coboara intr-un dans frenetic din ce in ce mai desi.

Pe o frunza un fluture isi doarme ultimul lui somn. Vara plecase demult. Oare de unde a aparut atat de tarziu?

Viata isi are cursul ei. Uneori credem ca avem tot timpul din lume sa ne facem curaj pentru a ne deschide noi orizonturi, pentru a pleca in lume si a ne crea propriul nostru destin.

Alteori asteptam sa vina cineva sa ne arate ce trebuie sa facem ca sa ne implinim visul si asteptam in zadar iar viata trece pe langa noi.

Nimic nu e usor, chiar daca dai gres merita sa incerci sa zbori acum, nu maine pentru ca timpul nu asteapta pe nimeni.

Psiholog Margareta Adela Chitu

Visul tau de a zbura s-a implinit? Sau doar visam… visul?

 

Puteti dezbate acest subiect pe blogul Platformei de Psihoterapie Online Echilibrul Tau!

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?