Pierderea cuiva, doliul și durerea emoțională când cineva iese din viața noastră

Ce este doliul?

Pierderea cuiva, doliul, durerea sufletească și mâhnirea sunt stări firești pe care le experimentăm fiecare de-a lungul vieții.

Doliul nu înseamnă doar culoarea neagră. Doliul este o stare emoțională de profundă mâhnire, provocată de moartea cuiva care avea o mare însemnătate pentru cel rămas îndurerat.

Se întâmplă atunci când persoane care ne-au însoțit o parte din drum au decis să își urmeze calea și menirea. Merg mai departe pe un drum care nu mai este comun cu cel al oamenilor alături de care au fost până atunci.

Această pierdere poate însemna că:

• Persoana lângă care am fost o perioadă alege să își construiască o viață nouă, să lase în urmă trecutul și partenerul sau partenera;
• Cineva apropiat, drag, iubit, pleacă nu numai de lângă noi, ci și din această lume, din motive care poate nu au ținut de el sau de ea: boli, accidente etc.

Indiferent cu care dintre cele două situații ne confruntăm, suferința este similară, iar durerea sufletească este asociată de specialiști ca fiind echivalentul durerii fizice intense.

Cum se manifestă durerea emoțională după pierdere

Persoanele care au pierdut pe cineva sunt foarte vulnerabile și pot experimenta:

• Emotivitate ieșită din comun, plâng ușor din orice;
• Tristețe;
• Probleme de alimentație: mănâncă în exces sau prea puțin;
• Evită socializarea sau alte activități care implică interacțiunea cu alți oameni;
• Dificultate în a lua o hotărâre, chiar și minoră, cum ar fi dacă să iasă din casă sau nu;
• Sunt prezenți fizic undeva, dar absenți, „cu mintea în altă parte”, și au dificultăți în a se concentra pe ceea ce fac.

Cât timp este normal să fie prezent doliul?

Este normal să trecem prin aceste stări o lună până spre trei luni. După această perioadă, dacă semnele se agravează, este important să le acordăm atenție.

Pot apărea complicații precum:

• Depresia și gândurile suicidare;
• Lipsa somnului sau dormitul în exces, cu stare permanentă de fatigabilitate;
• Anxietatea;
• Fobiile: frică de înălțime, de locuri aglomerate, de spații mici etc.;
• Obsesiile legate de lucruri sau persoane, obiceiuri transformate în ritualuri;
• Compulsiile: comportamente repetitive, precum ordonarea lucrurilor, curățenia, verificarea încuietorii ușii la câteva minute sau pornitul-opritul luminii repetat;
• Acte mentale precum număratul sau repetarea unor cuvinte cu scopul de a reduce neliniștea și anxietatea intensă;
• Dependențe: alcool, droguri, mâncare, jocuri de noroc etc.;
• Iritabilitate, furie, agresivitate, violență;
• Sindrom posttraumatic: amintiri recurente, vise sau gânduri intruzive cu privire la eveniment, autoizolare, dificultatea de a dormi, vigilență extremă sau ușurința de a fi speriat.

Travaliul de doliu

Dacă nu am considerat necesar în prima lună să vorbim cu cineva despre ceea ce simțim, pentru că „o să-mi treacă”, după trei luni este recomandat și necesar să apelăm la consiliere sau psihoterapie.

Scopul este să ne recâștigăm echilibrul emoțional și, implicit, echilibrul în viață.

Dacă cineva nu este bine cu sine însuși, atunci toate aspectele vieții pot intra în declin: locul de muncă, familia, prietenii, relațiile etc.

Nu este nimeni un caz singular și unic și nu este o rușine să ceri suportul unui psiholog.

Psiholog, psihoterapie, consiliere înseamnă comunicare, deschiderea sufletului și expunerea emoțiilor și trăirilor în cea mai deplină siguranță și confidențialitate.

Vei primi coordonare, suport și îndrumare pentru depășirea blocajului experimentat, eliberarea de suferință și pentru a merge mai departe, astfel încât să te poți bucura din nou de viață.

Stările emoționale care caracterizează doliul

Trăirile, sentimentele și emoțiile sunt normale. Oamenii care pierd pe cineva pot trece prin următoarele cinci etape:

• Negare;
• Furie;
• Negociere;
• Depresie;
• Acceptare.

Negarea

Prima etapă a travaliului de doliu este negarea. Este trauma, șocul când afli, auzi sau vezi ce s-a întâmplat.

Primul gând este: „Nu este adevărat. O să își revină.” Nu crezi că se întâmplă.

Este un mecanism de apărare, de înghețare a simțurilor și a primirii de stimuli și informații: luptă, fugi sau îngheață — fight, flight, freeze.

Realitatea își face loc și iese la suprafață, iar negarea își pierde din credibilitate până când dispare.

Odată dispărută negarea, se instalează sentimentul de lipsă de sens a tot, a tuturor și a vieții. Din această stare de apatie ne scoate furia.

Furia

Rolul furiei este de a ne trezi din starea de amorțeală indusă de șocul experienței. Prin furie se declanșează procesul de vindecare.

Dacă nu ar fi furia, am intra din ce în ce mai profund într-o stare de melancolie și apatie. Rezultatul final ar fi renunțarea la dorința de a mai trăi.

Ați auzit vreodată povești despre oameni despre care s-a spus că au murit de „inimă rea” sau de „inimă frântă”?

Nu sunt doar „povești”. Științific, acest sindrom se numește cardiomiopatie indusă de stres sau cardiomiopatie Takotsubo.

Un infarct miocardic este cauzat de artere blocate în inimă, dar sindromul inimii frânte este cauzat de un șoc emoțional intens și are drept consecință slăbirea ventriculului stâng, camera principală de pompare a inimii.

Se poate întâmpla la pierderea unei persoane dragi sau chiar a unui animal de companie, la primirea unui diagnostic sumbru, în urma unui accident sau a unei traume.

Negocierea

Apare un sentiment de vină: te învinovățești pentru tot felul de lucruri la care te gândești că le-ai făcut sau nu le-ai făcut.

Negociezi cu tine însuți, spunându-ți că, dacă făceai ceva altfel, nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat.

Dacă atunci când... aș fi făcut... Dacă nu aș fi spus...

În cazul despărțirilor în cupluri se fac promisiuni, se aduc rugăminți, se cer amânări și prelungiri.

Rămase fără răspuns, apar învinuiri, acuzații și se poate ajunge la manipulare și șantaj emoțional.

Depresia

În această etapă a travaliului de doliu se instalează tristețea și regretul pentru ceea ce ai pierdut.

Conștientizezi că tot ceea ce s-a întâmplat chiar ție ți s-a întâmplat, fără îndoială, și nu mai este cale de întors. Timpul nu poate fi dat înapoi.

Este calea către acceptare, doar că multe persoane rămân agățate în regret și tristețe.

Aici își pierd voința de a merge mai departe. Au în interiorul lor puterea de a merge mai departe, dar refuză.

Se autolimitează, se autosabotează, se pedepsesc singure, justificând: „ce-mi mai trebuie mie...”

Astfel se instalează depresia cu toate simptomele: perioade prelungite de tristețe, iritabilitate sau gol sufletesc, pierderea interesului față de activități altădată preferate, tulburarea somnului, alimentație dezechilibrată, sentimente de vinovăție, lipsă de valoare sau lipsă de speranță.

Pot apărea, de asemenea, sentimentul de neliniște, incapacitatea de a sta locului, probleme de concentrare și memorie.

În loc să se îndrepte către acceptare, unele persoane se resemnează.

Acceptarea

Acceptarea este ultima etapă a doliului, când accepți realitatea că cineva a plecat definitiv din viața ta.

Realizezi că nu a depins de tine și că nu puteai face mai mult decât ai făcut. Nu este nimeni vinovat cu nimic. Fiecare își are propriul curs al vieții.

Nu este o stare de bine sau de confort, dar suntem pe drumul bun pentru a ne fi bine.

Putem înlocui șocul, negarea, furia, depresia și tristețea cu recunoștință pentru atât cât a fost și pentru tot ceea ce am avut.

Astfel, fiecare, la rândul lui, poate merge mai departe în viață, către noi experiențe.

Sugestii pentru depășirea stărilor induse de pierdere

Sugestii pentru depășirea stărilor induse de pierderea cuiva sau a situației care implică doliul:

• Consiliere psihologică sau psihoterapie;
• Alătură-te unor grupuri cu activități de hobby sau voluntariat: adăposturi de animale, clase de pictură, art-terapie, lectură, muzică etc.;
• Adoptarea unui animal de companie;
• O vacanță în locuri unde se pot face plimbări, pentru a te desprinde o perioadă de locul desfășurării evenimentelor;
• Deprinderea obiceiului de a citi ceva plăcut, de a viziona filme sau emisiuni care nu instigă la violență și nu generează emoții toxice;
• Exerciții fizice zilnic sau înscrierea la un club sportiv.

Completează lista mai departe cu ce ai făcut tu pentru a-i ajuta și pe alții care au nevoie să depășească astfel de momente dificile...

Autor: Consilier pentru dezvoltare personală Alina Dospina