perceptia

Percepția influenţează comportamentul şi atitudinea oamenilor în circumstanţe diferite.

Câteva noţiuni:

Neuronii comunică între ei făcând legături numite sinapse. Sinapsele sunt chimice sau electrice. Cele chimice comunica folosind substanţe care se produc şi activează neurotransmiţători (asemenea unor mesageri, care duc mesajele între neuroni). Când neuronii crează conexiuni între ei, formează gânduri. Gândurile produc sentimente.

Gândurile pot fi negative sau pozitive. Fiecare conexiune, gând, declanşează substanţe şi hormoni. Gândurile pozitive declanşează de exemplu, serotonină. Aceasta produce un sentiment de bine, calm şi stabilitate emoţională.

Gândurile negative încetinesc funcţiile creierului, producerea de substanţe şi activarea neurotransmiţătorilor. Afectează starea de echilibru şi memoria. Sunt generate sentimente negative precum anxietatea, panică şi frică.

Gândurile le producem intern, activate de experienţe externe la care asistăm sau le trăim, sau fără stimuli externi. Senzaţiile sunt 100% dependente de stimuli externi.

Cum ajungem să percepem – să dăm propria versiune?

Influenţa exterioară sau nu, gând, sentiment, senzaţie, percepție, emoţie.

Senzaţiile, spre deosebire de gânduri, implica un organ de simţ. De exemplu gustul, asociat cu organul de simţ limba. O mâncare bună o vom percepe ca pe ceva bun, care generează o stare de bine şi senzaţia de plăcere. O tăietură la deget, implica organul de simţ pielea. Este percepută ca ceva neplăcut şi generează senzaţia de durere.

Cum sunt percepute şi interpretate senzaţiile au la baza experienţele trăite şi stocate în memorie. Acelaşi eveniment sau aceeaşi afirmaţie, poate fi perceput(ă) ca pozitiv(ă) sau negativ(ă), în funcţie de experienţele individului, credinţe, cutume, nivel de cunoaştere. Spre exemplu o glumă poate părea amuzantă unora şi dezagreabilă altora. Depinde de context, tematica, subiect, personaje şi experienţele anterioare proprii cu care se identifică ascultătorul.

Percepția tine extern de contextul lucrurilor şi intern de aşteptările fiecăruia. Percepția înseamnă prelucrarea informaţiilor, interpretarea lor şi amplasarea într-un context. Emoţia generată poate fi pozitivă sau negativă: ură sau iubire, tristeţe sau bucurie, frică sau curaj, etc.

De multe ori luăm decizii sub influenţa emoţiilor.

Percepția chiar ne influenţează alegerile şi viaţa?

Un mic experiment:

În anul 1000 d.Hr, Avicenna, filozof şi om de ştiinţă a încercat să înţeleagă cum funcţionează percepția şi sentimentele recurgând la experimente. S-a folosit de două oi pe care le-a îngrădit în două ţarcuri diferite. Ambelor oi le-a oferit aceeaşi cantitate de mâncare de aceeaşi calitate. Un singur lucru era diferit: una dintre oi avea lângă ţarcul ei un lup. Îl putea vedea şi auzi, dar acesta era legat şi nu putea ajunge la oaie să îi facă vreun rău. Oaia percepea prezenta lupului ca pe un pericol. Nu putea vedea sau mirosi pericolul. Simţurile îi transmiteau doar prezenta lupului care în realitate nu era o ameninţare, dar percepția îi provoca frică. De frică şi stres nu a putut mânca şi a murit de foame, în timp ce oaia care nu ştia despre prezenţa lupului, a trăit în captivitate.

Predictibilitatea este un stimul. Aşteptarea să se întâmple ceva se transformă în convingere şi certitudine. Doar percepând ceva ca fiind posibil poate produce emoţie şi somatizare (manifestarea biologică a gândurilor, emoţiilor şi convingerilor). Atât este de influenţabilă dar şi puternică mintea.

Toată structura emoţională şi biologică ce defineşte un individ contribuie la producerea, preluarea şi prelucrarea informaţiilor. Fiecare se va folosi de propriile filtre pentru a da lucrurilor sensul potrivit pentru sine.

Ceea ce spun alţii poate fi important, dar depinde de modul în care interpretezi informaţia primită şi cum o foloseşti.

Autor: Consilier pentru dezvoltare personală Alina Dospina

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?