comportamentul dependent

Comportamentul dependent

Comportamentul dependent este întâlnit în toate relaţiile sociale: familie de origine (părinţi-copii), familia formată (soţ-soţie), relaţii de cuplu, prieteni, colegi, etc.

Dependenţa comportamentală înseamnă că te bazezi pe cineva pentru absolut tot ce ai nevoie:

  • Nevoi de bază: întreţinere, suport (bani, mâncare, adăpost, facilitarea obţinerii de beneficii în viaţa profesională, etc.)
  • Nevoi emoţionale: susţinere, validare, aprobare, confirmare.

Nou-născuţii sunt dependenţi de adulţi pentru a supravieţui. Un om bolnav este dependent de cei care îl îngrijesc. Este o stare de vulnerabilitate, lipsită de autonomie.

Ce este comportamentul dependent?

Comportamentul dependent trece de barierele cooperării și solidarității. Este firesc și de așteptat ca partenerii să se ajute unul pe celălalt, dar dependența înseamnă exclusivitate, nu reciprocitate.

Dependentul are nevoie să fie lângă el cineva care să îi poarte de grijă şi să le ofere material şi afectiv tot ce are nevoie, fara ca el sa participe.

În comportamentul dependent, persoanele se remarcă prin:

  • Au foarte puţină încredere în sine;
  • Nesiguranţă în a lua orice decizie (chiar şi ce să îşi aleagă de îmbrăcat);
  • Depind de părerea celorlalţi în alegerile pe care le fac;
  • Se simt neajutoraţi, neputincioşi;
  • Au nevoie ca cei de lângă ei să îşi asume răspunderea în locul lor pentru tot ce au nevoie în toate domeniile (personal, profesional);
  • Experimentează teamade abandon;
  • Sunt obişnuite să aibă suport în orice situaţie. Decât să fie nevoiţi să se descurce singuri, preferă să suporte orice relaţii nepotrivite sau abuzive.

Echilibrul tău vă pune la dispoziție ședințe de psihoterapie de cuplu pentru a readuce armonia și echilibrul în viața voastră!

Comportamentul dependent – cauze

Este posibil ca dependenţa să fi fost copiată şi învăţată din copilarie. Dacă un copil a crescut într-o familie în care unul din părinţi era dependent de celălalt, atunci copilul crede că este ceva firesc, toate familiile sunt aşa şi va căuta la rândul lui pe cineva care să îl întreţină. Copilul nu vede diferenţa şi nu consideră că părintele dependent se agaţă de celălalt şi îi transferă celuilalt puterea de a lua orice decizie în numele lui. O vede ca pe o stare obişnuită. Există posibilitatea să se agaţe la rândul lui de cineva şi astfel, partenerul va avea datoria (printre altele) să îl facă pe dependent să fie fericit şi să îl degreveze de o grămadă de bătăi de cap.

Dependentul va fi mereu o extensie a celuilalt

La o persoană la care se manifestă comportamentul dependent, anxietatea are la bază teama de a nu îşi pierde susţinătorul. Un dependent îşi asociază identitatea cu ce este sau cine este celălalt. Există cazul în care, profesional, activitatea/evoluţia a stagnat de ani buni. Dacă are păreri, le ţine pentru sine, să nu îl supere pe celălalt. Îi place ceea ce îi place celuilalt, el însuşi nu are preferinţe şi nu comentează.

Alegi ședințe de consiliere online sau în cadrul cabinetului?

Ședințe de Psihoterapie

Îți oferim experiența celor 15 ani de psihologie clinică

Partenerul unui dependent îl poate percepe pe acesta ca o povară. Există riscul să obosească şi să  simtă că are dreptul să nu îl mai respecte sau să îl ignore. Nu îl mai percepe ca pe un partener de relaţie, ci ca pe cineva pe care îl plăteşte pentru serviciile prestate.

Comportamentul dependent înseamnă ca cineva îşi subordonează propriile nevoi acelei persoane de care depinde.

Având comportamentul dependent, este mereu aprobator, nu îşi contrazice partenerul nici când acesta nu are dreptate. Închide ochii chiar şi atunci când partenerul îl înşeală. Iubirea, dacă a existat, dispare şi totul se rezumă la păstrarea statutului şi confortului. Persoana dependentă ajunge să mintă. Îi oferă validări false partenerului, supraevaluatoare spunându-i cât de extraordinar este şi cât de perfect este tot ceea ce face, doar să nu îl abandoneze.

 

Dependentul tolerează jigniri, abuzuri, umilinţe, doar de teama de a nu fi părăsit. Un dependent gândeşte: “nu mă pot descurca singur”, “nu am încotro”, “în altă parte nu am unde să mă duc”, “nu am altceva”. În timp, toate se adună într-un pachet de frustrare, gelozie, invidie, lipsă de încredere, resentiment, regret, furie.

Este rău cu rău, dar mai rău este fără rău…

 

Autor: Consilier pentru dezvoltare personală Alina Dospina

 

Echilbrul Tău vă așteaptă săptămânal cu articole provocatoare!

 

Readu fericrea și echilibrul în relația ta!

 

 

Distribuie către prieteni!

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
Linkdin
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Mail

Ar putea să te mai intereseze și:

parenting
Psihologie

Parenting

În limba engleză există termenul parenting care nu are echivalent în limba romană. Termenul defineşte pe cineva care le

Citește mai mult... »