Optimist – Pesimist – Optimist – Pesimist

Oamenii oscilează între sentimentul fatalităţii şi al liberului arbitru, între pesimism şi optimism.

Atunci când îşi analizează succesele consideră că totul depinde de ei, se cred stăpâni pe situaţie, superiori altora şi obişnuiesc să dea lecţii celor cu care interacţionează, să îşi etaleze reuşitele ca fiind 100% meritul lor fără nici o implicare externă. Îşi împărtăşesc opiniile ca fiind singurul adevăr valabil, exprimă predicţii ale evenimentelor şi dacă la tine reţeta nu a funcţionat atunci:

– Tu ştiice ai făcut! Nu ştii tu să te descurci! La mine cum a mers? Destinul şi-l mai face omul şi cu mâna lui!

Când se lovesc de eşec, caută cauze externe, independente de ei şi identifică repede o persoană vinovată pentru nereuşita lor. Nu ei! Nu mâna lor! O conjuctură nefavorabilă, o soartă potrivnică, un destin fatalist care face doar ce vrea el.

Câţi nu au răspuns că “văd paharul jumătate gol” şi după ce şi-au însuşit semnificaţia paharului jumătate plin sau gol şi-au atribuit un optimism debordant, negând că primul lor rapuns a fost “gol”. Au oscilat şi s-au redefinit. Importantă este atitudinea şi abordarea la primul obstacol întâlnit, practica să coincidă cu teoria.

Teoria paharului este oricum discutabilă, pentru că atâta timp cât se află ceva într-un pahar, indiferent de cantitate, nu este gol, deci sună a pleonasm “jumătate plin” sau “jumătate gol” (dacă urci, pur şi simplu “urci” nu “urci sus” sau “cobori” nu “cobori jos”).

Optimismul a ajuns o carte de vizită. La un test psihologic (cum sunt cele pentru angajare, de exemplu), majoritatea bifează şi se recomandă ca “optimişti” convinşi.

Un optimist remarcă întâi avantajele unei situaţii, în timp ce un pesimist observă mai întâi dezavantajele sau lacunele. Optimistul rezolvă impedimentele “dacă” se loveşte de ele, în timp ce pesimistul le ia în calcul de la început. O echipă de optimişti se complimentează reciproc pentru cât de bine lucrează, nu văd necesitatea de a îmbunătăţi pentru că:

– Te descurci minunat!

– Mulţumesc şi tu faci o treabă extraordinară şi nu este deloc uşor ce faci tu!

Dacă ai angaja doar optimişti, imaginează-ţi ca angajator cum ar decurge o negociere unde toţi din echipa ta, optimişti fiind, vor vedea numai avantaje şi “da, sunt câteva impedimente nesemnificative, dar totul este de bine” aşa că poţi semna contractul liniştit căci “vom trece peste orice”…

Optimiştii nu îşi pun ostacole, nu îşi setează ideea că pot avea un eşec. Ei mai întâi visează ce îşi doresc, fără limitări şi restricţii. Totul se poate! Dacă totuşi nu reuşesc ce au întreprins, perseverează şi vin mereu cu idei noi, au experienţe noi, nu renunţa după o încercare.

Un optimist are mai multă îngăduinţă faţă de el însuşi. Optimiştii nu au tendinţe critice faţă de ceea ce întreprind ei sau alţii. Dacă reuşesc la un test, atunci “au reuşit!” şi se bucura de moment. Un pesimist chiar dacă promovează testul, se uită la o îmbunătăţire a performanţei şi va avea ceva de reproşat rezultatului promovării „dacă aş fi făcut şi calculul opţional aş fi luat calificativ mai mare„.

Pesimiştii văd realitatea aşa cum se prezintă, fără a-şi face vise. Îşi încep planul luând în calcul răul cel mai rău care se poate întâmpla. Asta nu înseamnă neapărat că sunt prăpăstioşi.

Oamenii au etichetat pesimiştii ca fiind “persoane negative”, alocându-le o reputaţie nu tocmai bună. Totuşi, dacă am înlătura orice idee preconcepută, poate că pesimiştii sunt… sinceri. Dacă au un eşec sunt trişti, dacă au o bucurie sunt veseli/bucuroşi/fericiţi, pentru că îşi transpun sentimentele în contextul real a ceea ce se întâmplă. Pesimiştii sunt realişti?

Ceea ce ar avea pesimiştii de învăţat de la optimişti este perseverenţa. De multe ori, pesimiştii, oameni cu picioarele pe pământ, după un eşec concluzionează că “nu este pentru ei” şi abandonează ce îşi propuseseră. Extremele nu avantajează pe nimeni. Dacă ai resursele necesare să încerci măcar să faci ceva ce îţi doreşti, dar oportunităţile sunt blocate din start pentru că “ce rost are şi aşa nu reuşesc” atunci se impune pentru început puţină muncă la atitudine. Se spune că cel mai mult regreţi ceea ce ţi-ai dorit dar nici măcar nu ai încercat să faci.

Optimistul crede că trăim în cea mai bună lume posibilă; pesimistul se teme că acest lucru este adevărat. (J. B. Cabell)

 

Autor: Consilier pentru dezvoltare personală Alina Dospina

Echilbrul Tău vă așteaptă săptămânal cu articole provocatoare!

Dragi prieteni, ne onorează faptul că sunteți mereu alături de noi și ne face plăcere să ținem legătura cu voi și pe rețelele de socializare, motiv pentru care vă invităm să ne urmăriți pe pagina de Facebook Echilbrul Tău . Daca v-au plăcut articolele noastre nu uitați să dați Like și Share pe rețelele de socializare!

Site Optimizat de Agent Promovator

CONTACTEAZĂ-NE

Îți vom raspunde în cel mai scurt timp.

Se trimit datele

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?