Coronavirus și distanțarea socială

Care sunt cele 5 motive pentru care oamenii continuă să nu respecte distanţarea socială?

Pe măsură ce coronavirusul se răspândeşte în toată lumea, specialiştii în sănătatea populaţiei ne avertizează de pericolul la care suntem expuşi. Dar trebuie să ştiţi că gradul de îmbolnăvire şi de deces din cauza acestei pandemii depinde în mare măsură de cât de dedicaţi suntem să încetinim răspândirea acesteia. Una dintre cele mai bune metode pentru a face acest lucru este limitarea contactului dintre cei care sunt infectaţi şi cei care nu sunt – cu alte cuvinte distanţarea socială.

Mulţi dintre noi am privit cu neîncredere sau cu oroare cum alţii au sfidat experţii în legătură cu distanţarea socială. Ne punem întrebarea ce anume îi motivează pe aceştia în moduri care îi pun în pericol nu doar pe ei înşişi ci şi pe cei mai vulnerabili dintre noi. “Cum pot gândi aşa?” ne putrem întreba.

Asta e întrebarea potrivită. Odată ce ştim ce gândeşte o persoană, comportamentul său începe să aibă sens. Oamenii fac lucruri din anumite motive, iar acţiunile lor recurg din credinţe. Dar când comportamentul este în mod evident eronat sau prostesc, ceva sigur nu a mers bine în procesul de gândire. În terapia cognitiv comportamentală aceste tipuri de gândire se numesc “erori de gândire”.

Cele cinci tipuri de gândire de mai jos pot determina o persoană să nu respecte distanţarea socială. (Este de la sine înţeles că aceste erori nu se aplică celor care se expun în public datorită serviciului pe care îl au, precum asistentele medicale, medicii, cei ce lucrează în industria alimentară, etc.  Aceştia merită toată admiraţia noastră)

Suprageneralizarea

Când suprageneralizăm, presupunem că o experienţă trecută este valabilă pentru orice situaţie. Pe baza acestei logici, oamenii presupun că criza COVID 19 nu poate fi mai rea decât celelalte crize, ca de exemplu SARS sau AH1N1. Dar experienţa trecută este utilă doar pe măsură ce este relevantă. Şi generalizând pe baza a altori virusuri ignoră particularităţile acestui coronavirus – precum uşurinţa cu care se transmire boala, şi abilitatea ca persoanele asimptomatice să o transmită. O abordare mai bună ar fi să “gândim ca un începător”, ca şi cum este pentru prima dată când ne confruntăm cu această boală, ceea ce aşa şi este.

Minimalizarea

Multe credinţe despre coronavirus nu ţin cont de seriozitatea acestei crize:

“Este practic o formă de gripă.” Asta spun foarte mulţi oameni, deşi în mod evident este fals – spre exemplu rata de mortalitate din cauza acestui coronavirus pare a fi mult mai mare.

“Afectează doar persoanele în vârstă”. Această afirmaţie este de două ori surprinzătoare. În primul rând pentru că nu este adevărată; şi cei tineri sunt în pericol. Dar chiar şi dacă ar fi adevărat, de ce ne-am consola cu asta? Cei mai vulnerabili dintre noi nu merită să fie protejaţi, chiar cu preţul unor inconveniente de moment?

“80%  dintre persoane au simptome uşoare.” Este adevărat că nu toată lumea care contractează virusul va ajunge să depindă de ventilare artificială. Cu toate acestea, chiar şi cazurile clasificate ca fiind “uşoare” pot fi foarte neplăcute.

Raţionamentul emoţional

Emoţiile noastre ne pot da indicii despre ceea ce este adevărat, dar nu ne putem baza pe acestea. De exemplu, putem presupune că ceva rău se va întâmpla pentru că ne este frică, dar în realitate poate fi o alarmă falsă.

O persoană poate să facă o deducţie inversă legată de COVID 19, crezând că “nu poate fi ceva grav pentru că nu îmi fac griji”. Dar aşa cum se zice, “Realităţii nu-i pasă de sentimentele tale”, iar faptul că nu ne e frică nu schimbă realitatea legată de virus.

Ghicirea viitorului

Unii oameni cred că pot prevedea viitorul (posibil bazat pe o suprageneralizare a trecutului) şi sunt convinşi că această criză se va dovedi a fi exagerată.

Acest tip de gândire poate fi tentantă având în vedere că ne asigură că totul va fi bine. Totuşi niciunul dintre noi nu poate citi mîn cărţi. Trebuie să ne bazăm pe predicţiile oamenilor care ştiu mult mai multe despre subiect decât noi.

A avea dreptul

În fine, credinţa că “Am dreptul să fac ce vreau” poate determina pe unii să nu pastreze distanţarea socială. Unii cred ca dacă ne unim să învingem inamicul pare patriotic. Numai ca “unirea” este prost înţeleasă în condiţiile actuale.

Dacă  vă daţi seama de unele erori de gândire pe care le-aţi putea avea, nu înseamnă că sunteţi o persoană rea. Asta ar fi o altă eroare de gândire. Înseamnă doar că sunteţi oameni. De aceea ar fi bine să vă aliniaţi credinţele cu faptele în măsura în care le cunoaştem, şi lăsaţi-vă ghidaţi de adevăr.

Bibliografie: www.psychologytoday.com , psih. Dr. Seth J Gillihan

Autor: Consilier pentru dezvoltare personală Postea Mihaela

Echilibrul Tău este mereu alături de tine!