Emoțiile
Terapia Cognitiv Comportamentală
Emoțiile – Introducere şi teorii
Emoțiile reprezintă o componentă esenţială a existenţei noastre. Modul în care experimentăm emoţiile este influenţat de procesele de gândire şi de comportamente. Multe tehnici din CBT (Terapia cognitiv comportamentală) se orientează spre gândurile care influenţează emoţiile.
Termenul de emoţie este unul complex, subiectiv în legătură cu modificări biologice şi de comportament.
Stările emoţionale sunt cunoscute ca fiind acute şi însoţite de dorinţe şi excitaţii pe termen scurt, precum frica, fericirea, dezgust, simpatie şi iubire. Emoţiile ne fac să ne simţim cu adevărat vii.
Teorii în legătură cu emoțiile
Oamenii de ştiinţă au propus multe teorii în legătură cu emoțiile, scopul acestora şi modul de exprimare al lor. Acestea includ teoria evoluţionistă, teoria Cannon Bard, teoria James Lange şi teoria lui Schachter şi Singer.
- CITEȘTE ȘI: Omisiuni – Distorsiuni – Generalizări
Teoriile evoluţioniste privind emoțiile
În anii 1870, Darwin a susţinut că emoțiile evoluează datorită importanţei lor adaptative. El a făcut următoarele afirmaţii:
- emoţia este consecinţa evoluţiei;
- frica se dezvoltă deoarece aceasta ajută oamenii să acţioneze în moduri care îmbunătăţesc şansele de supravieţuire;
- expresiile faciale şi emoţiile sun înnăscute, aşa încât oamenii pot recunoaşte rapid agresiunea cuiva sau deschiderea;
- toate culturile recunosc emoţiile primare precum bucuria, surpriza, dezgustul, frica, furia şi tristeţea.
Oamenii de ştiinţă care susţin teoria evoluţionistă tind să se concentreze pe caracterul înnăscut al emoţiilor mai degrabă, decât pe influenţa gândurilor şi învăţării asupra evoluţiei emoţiilor.
Învață să-ți conștientizezi și controlezi emoțiile
Ședințe de Psihoterapie
Îți oferim experiența celor 15 ani de psihologie clinică
Teoria James- Lange
În anii 1880 William James şi Carl Lange în mod independent au propus o idee legată de emoţii care au pus la încercare credinţele de până atunci: experienţa conştientă a emoţiilor rezultă din percepţia individului a răspunsului biologic ca urmare a evenimentelor externe. Această teorie a devenit cunoscută sub denumirea de teoria James-Lange.
Această teorie a dat peste cap ideile despre emoţii şi răspunsurile biologice. Spre exemplu, imaginaţi-vă că v-aţi pierdut în sălbăticie. În mod normal presupuneţi că vă e frică deoarece vă creşte pulsul. Potrivit teoriei James –Lange, vă este frică pentru că vă creşte pulsul. În aceeaşi idee oamenii nu plâng pentru că sunt trişti ci sunt trişti pentru că plâng.
- CITEȘTE ȘI: Doliul și pierderea
Cannon Bard Theory
Fiziologul Walter Cannon contrazice teoria James – Lange cu trei argumente:
- Oamenii pot simţi excitaţie la nivel biologic fără a fi implicată vreo emoţie;
- Schimbările fiziologice se întâmplă destul de lent pentru a putea precede emoțiile care se nasc mult mai rapid;
- Oamenii pot trăi diferite emoţii precum furia şi frica, însă reacţia fiziologică este aceeaşi, de exemplu creşterea pulsului şi respiraţie accelerată.
Cannon a propus o nouă teorie dezvoltată ulterior de către Phillip Bard în anii 1930. Teoria Cannon – Bard susţine faptul că excitaţia la nivel fiziologic se produce în acelaşi moment cu emoţia. Emoţia apare atunci când talamusul (o structură a creierului) trimite impulsuri în mod simultan către cortex (emoţia) şi către sistemul nervos autonom (creând modificări fiziologice).
Teoria doi factori a lui Schachter şi Singer
Stanley Schachter şi Jerome Singer au propus o altă teorie care explică emoțiile. Ei susţin că experienţa emoţiilor depinde de doi factori: excitaţia autonomă şi interpretarea cognitivă a acestei excitaţii. Potrivit acestei teorii când simţi o modificare la nivel fiziologic cauţi explicaţii în mediul înconjurător. De exemplu daca îţi creşte pulsul înainte de un examen cel mai probabil vei interpreta acest lucru ca anxietate.
Teoria propune ca oamenii să caute explicaţii în exterior mai degrabă, decât în interior pentru a identifica emoțiile.
Deşi au existat cercetări care susţin această teorie, au ieşit la suprafaţă şi anumite limitări ale acesteia.
Autor: Consilier pentru dezvoltare personală Postea Mihaela