doliul travaliu de doliu

Doliul și pierderea

Pierderea cuiva, doliul şi durerea emoţională când cineva iese din viaţa noastră

Ce este doliul?

Pierderea cuiva, doliul, durerea sufletească, mâhnirea, sunt stări fireşti pe care le experimentăm fiecare de-alungul vieţii. Doliul nu înseamnă doar culoarea negru. Doliul este o stare emoţională de profundă mâhnire  provocată de moartea cuiva care avea o mare însemnătate pentru cel rămas îndurerat. Se întâmplă atunci când persoane care ne-au însoţit o parte din drum au decis să îşi urmeze calea şi menirea. Merg mai departe pe un drum care nu mai este comun cu cel al oamenilor alături de care au fost până atunci.

Această pierdere poate însemna că:

  • Persoana lângă care am fost o perioadă alege să îşi construiască o viaţă nouă, să lase în urmă trecutul şi partenerul/partenera;
  • Cineva apropiat, drag, iubit, pleacă nu numai de lângă noi dar şi din această lume, din motive care poate nu au ţinut de el/ea (boli, accidente, etc.).

Indiferent cu care din cele două situaţii ne confruntăm, suferinţa este similară, iar durerea sufletească este asociată de specialişti ca fiind echivalentul durerii fizice intense.

Persoanele care au pierdut pe cineva sunt foarte vulnerabile şi pot experimenta:

  • Emotivitate ieşită din comun, plâng uşor din orice;
  • Tristeţe;
  • Probleme de alimentaţie (mănâncă în excessau prea puţin);
  • Evită socializarea sau alte activităţi care implică interacţiunea cu alţi oameni;
  • Dificultate în a lua o hotărâre (chiar şi minoră, cum ar fi de exemplu dacă să iasă din casă sau nu);
  • Sunt prezenţi fizic undeva, dar absenţi cu mintea în altă parte, au o dificultate în a se concentra pe ceea ce fac.

Cât timp este normal să fie prezent doliul şi durerea emoţională?

Este normal să trecem prin aceste stări o lună spre trei luni, după care semnele sunt agravate.

Apar complicaţii precum:

  • Depresia, gânduri suicidare;
  • Lipsa somnului sau dormitul în exces cu stare permanentă de fatigabilitate (oboseală cronică şi pierderea forţei musculare);
  • Anxietatea;
  • Fobiile (frică de înălţime, de locuri aglomerate, de spaţii mici, etc.);
  • Obsesiile: legate de lucrurisau persoane, obiceiuri transformate în ritualuri;
  • Compulsiile: comportamentele repetitive de exemplu ordonarea lucrurilor, curăţenia,  verificatul încuietorii uşii la câteva minute, pornitul-opritul luminii repetat, sau acte mentale precum număratul, repetare de cuvinte cu scopul de a reduce nelinistitea şi anxietatea intensă;
  • Dependenţe: alcool, droguri, mâncare, jocuri de noroc, etc.
  • Iritabilitate, furie, agresivitate, violenţă.
  • Sindrom post traumatic (PTSD): amintiri recurente (îţi aminteşti continuu şi repetat evenimentul), vise sau gânduri intruzive cu privire la eveniment, autoizolarea de oameni, dificultatea de a dormi, vigilenţă extremă sau uşurinţă de a fi speriat (de exemplu sperietură la aprinderea neanunţată a unei lumini).

Travaliul de doliu

Dacă nu am considerat necesar în prima lună să vorbim cu cineva despre ceea ce simţim pentru că o să-mi treacă, după trei luni este recomandat şi necesar să apelăm la consiliere sau psihoterapie, pentru a ne recâştiga echilibrul emoţional şi implicit echilibrul în viaţă. Dacă cineva nu este bine cu sine însuşi, atunci toate aspectele vieţii vor intra în declin: locul de muncă, familia, prietenii, relaţiile, etc. Nu este nimeni un caz singular şi unic şi nu este o ruşine să ceri suportul unui psiholog. Psiholog, psihoterapie, consiliere, înseamnă comunicare, deschiderea sufletului şi expunerea emoţiilor şi trăirilor în cea mai deplină siguranţă şi confidenţialitate. Vei primi coordonare, suport, îndrumare pentru depăşirea blocajul experimentat, eliberarea de suferinţă şi a merge mai departe pentru a te bucura de viaţă.

Ședințe de Psihoterapie

Îți oferim experiența celor 15 ani de psihologie clinică

Stările emoţionale la care să ne aşteptăm la pierderea cuiva şi care caracterizează doliul:

Trăirile, sentimentele, emoţiile sunt normale şi oamenii când pierd pe cineva pot trece prin următoarele cinci etape:

  • Negare
  • Furie
  • Negociere
  • Depresie
  • Acceptare

Negarea

Prima etapa a travaliului de doliu este negarea. Este trauma, şocul când afli, auzi sau vezi ce s-a întâmplat. Primul gând este: Nu este adevărat. O să îşi revină. Nu crezi că se întâmplă. Este un mecanism de apărare, de îngheţare a simţurilor şi a primirii de stimuli şi informaţii (lupta-fugi-ingheata; fightflightfreeze). Realitatea îşi face loc şi iese la suprafaţă, negarea îşi pierde din credibilitate până când dispare. Odată dispărută negarea, se instalează sentimentul de lipsă de sens a toate, toţi şi a vieţii. Din această stare de apatie ne scoate furia.

Furia

Rolul furiei este de a ne trezi din starea de amorţeală indusă de şocul experienţei. Prin furie se declasează procesul de vindecare. Dacă nu ar fi furia am intra din ce în ce mai profund într-o stare de melancolie şi apatie. Rezultatul final ar fi renunţarea la dorinţa de a mai trăi. Nu am mai face nimic, nu ne-am mai alimenta, mişca, doar am vegeta până la cedarea funcţiilor biologice şi a organelor.

Aţi auzit vreodată povesti despre oameni de care s-a spus că au murit de “inimă rea” sau “inimă frântă”? Nu sunt “poveşti”. Ştiinţific, acest sindrom se numeşte Cardiomiopatie indusă de stres sau Cardiomiopatie Takotsubo. Un Infarct miocardic este cauzat de artere blocate în inimă, dar Sindromul inimii frânte este cauzat de un șoc emoțional intens şi are drept consecinţă slăbirea ventricului stâng, camera principală de pompare a inimii. Se întâmplă la pierderea unei persoane dragi, sau chiar a unui animal de companie, primirea unui diagnostic sumbru, în urma unui accident sau unei traume.

Negocierea

Apare un sentiment de vină: te învinovăţeşti pentru tot felul de lucruri la care te gândeşti că (nu) le-ai făcut. Negociezi cu tine însuţi spunându-ţi că dacă făceai ceva (altfel) nu s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat. Dacă atunci când… (nu) aş fi făcut… (nu) aş fi spus…

În cazul despărţirilor în cupluri se fac promisiuni, se aduc rugăminţi, se cer amânări, pelungiri. Rămase fără răspuns, se aduc învinuiri, acuzaţii, se ajunge la manipulare şi şantaj emoţional.

Depresia

În această etapă a travaliului de doliu se instalează tristeţea şi regretul pentru ceea ce ai pierdut. Conştientizezi că tot ceea ce s-a întâmplat chiar ţie ţi s-a întâmplat fără îndoială şi nu mai este cale de întors. Timpul nu poate fi dat înapoi. Este calea către acceptare, doar că multe persoane rămân agăţate în regret şi tristeţe. Aici îşi pierd voinţa de a merge mai departe. Au în interiorul lor puterea de a merge mai departe, dar refuză. Se autolimitează, autosaboteaza, se pedepsesc singure, justificând că ce-mi mai trebuie mie

Astfel se instalează depesia cu toate simptomele: perioade prelungite de tristeţe, iritabilitate sau gol sufletesc, pierderea interesului faţă de activităţi altădată preferate, tulburarea somnului, alimentaţie dezechilibrată, sentimente de vinovăţie, sentimentul lipsei de valoare sau lipsă de speranţă, sentiment de nelinişte şi incapacitatea de a sta locului, probleme de concentrare şi memorie. În loc să se îndrepte către acceptare, se resemnează.

Acceptarea

Ultima etapă a doliului, când accepţi realitatea că cineva a plecat definitiv din viaţa ta. Realizezi că nu a depins de tine şi nu puteai face mai mult decât ai făcut. Nu este nimeni vinovat cu nimic. Fiecare îşi are propriul curs al vieţii. Nu este o stare de bine sau confort, dar suntem pe drumul bun pentru a ne fi bine.

Putem înlocui şocul, negarea, furia, depresia, tristeţea cu recunoştinţă pentru atât cât a fost şi pentru tot ceea ce am avut. Astfel, fiecare la rândul lui poate merge mai departe în viaţa către noi experienţe.

 

Acum poți alege ședințe cu desfășurare online sau în cadrul cabinetului!

 

Sugestii pentru depăşirea stărilor induse de perderea cuiva sau a situaţiei care implică doliul:

  • Consiliere, psihoterapie;
  • Alătură-te unor grupuri cu activităţi de hobby sau voluntariat: adăposturi de animale, clase de pictură, art-terapie, lectură, muzică, etc.;
  • Adoptarea unui animal de companie;
  • O vacanţă, în locuri unde se pot face plimbări, să te desprinzi o perioadă de locul desfăşurării evenimentelor;
  • Împrumutarea deprinderii de a citi ceva plăcut, a viziona filme sau emisiuni care nu instigă la violenţă şi nu generează emoţii toxice;
  • Exerciţii fizice zilnic, sau înscrierea la un club sportiv;

 

Completează lista mai departe cu ce ai făcut tu pentru a-i ajuta şi pe alţii care au nevoie să depăşească astfel de momente dificile

 

Autor: Consilier pentru dezvoltare personală Alina Dospina

Distribuie către prieteni!

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
Linkdin
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Mail

Ar putea să te mai intereseze și:

parenting
Psihologie

Parenting

În limba engleză există termenul parenting care nu are echivalent în limba romană. Termenul defineşte pe cineva care le

Citește mai mult... »