Componenta biologică a emoţiilor

Componenta biologică a emoţiilor

în

Terapia Cognitiv Comportamentală

Experienţa emoţiei este strâns legată cu activarea a două arii majore a sistemului nervos – creierul şi sistemul nervos central.

Stimularea autonomă

Sistemul limbic este o parte a creierului care este strâns legat de emoţii. În cadrul sistemului limbic, structura numită amigdală joacă un rol important în reglarea emoţiilor.

Componenta biologică a emoţiilor

Sistemul nervos central

Sistemul nervos central este format din celulele nervoase care conectează inima, vasele de sânge, muşchii şi glandele. Este împărţit în sistemul nervos simpatic şi cel parasimpatic.

Cercetările din biologie şi legate de emoţii au dus la concluzia că informaţia merge întâi la talamus şi în mod simultan merge la amigdală şi la cortexul cerebral.

Informaţia este imediat procesată de amigdală care trimite impulsuri la hipotalamus, care activează sistemul nervos central, în timp ce cortexul procesează informaţia mai încet, ceea ce dă timp ca noi să evaluăm emoţia dată de eveniment. Această teorie presupune faptul că oamenii pot răspunde imediat la o situaţie fără chiar să se gândească. De exemplu, dacă traversăm strada, cel mai probabil facem un pas în spate dacă vedem cu colţul ochiului o maşină care se îndreaptă în mod ameninţător către noi.

• CITEȘTE ȘI: Sistemul imunitar și stresul

Sistemul nervos simpatic

Când apare o situaţie care induce emoţie partea simpatică a sistemului nervos central este activată. Aceasta pregăteşte corpul pentru acţiune trimiţând semnale către glandele suprarenale care secretă hormonii epinefrină şi norepinefrină. Semne ale activării sistemului nervos simpatic sunt:

• pupile dilatate;
• gura uscată;
• senzaţia de piele de găină;
• palme transpirate;
• creştere a pulsului;
• accelerarea respiraţiei;
• creşterea glicemiei;
• glandele suprarenale sunt activate;
• inhibarea digestiei.

Sistemul nervos parasimpatic

Acest sistem conservă resursele fizice. De obicei intervine de îndată ce efectele sistemului nervos simpatic se diminuează.

Semnele activării sistemului nervos parasimpatic sunt:

• pupile contractate;
• palme uscate;
• respiraţie regulată;
• puls regulat;
• activitate redusă a glandelor suprarenale;
• stimularea digestiei.

Măsurarea emoţiilor

Există mai multe teste folosite de cercetători care măsoară răspunsul sistemului nervos central la emoţii. Unul dintre cele mai cunoscute este testul poligraf sau detectorul de minciuni. Acesta se bazează pe conexiunea dintre emoţii şi excitaţia autonomă (consecinţa fiziologică – accelerarea pulsului de exemplu). În cadrul testului se înregistrează schimbările fiziologice în timp ce persoana este interogată. Nu poate detecta efectiv o minciună dar poate detecta schimbări ale emoţiilor.

• CITEȘTE ȘI: Gestionarea emoțiilor

Testul poligraf monitorizează pulsul, tensiunea arterială şi respiraţia. Practic cel care interoghează pune mai întâi o întrebare simplă precum ”Cum te cheamă?”. Apoi acesta compară datele furnizate de poligraf cu cele furnizate în momentul în care pune alte întrebări care e posibil să genereze emoţii. Se presupune că dacă cel interogat minte atunci vor exista modificări fiziologice legate de emoţii precum nervozitate şi anxietate.

Practic testul poligraf are o rată mare de eroare pentru că unii oameni pot minţi fără a avea modificări fiziologice, iar alţii au modificări majore pentru simplul fapt că sunt interogaţi (dar poate că spun adevărul).

Autor: Consilier pentru dezvoltare personală Postea Mihaela